Regulile pe baza cărora au fost pedepsite Timişoara şi Craiova sînt tot mai incomode pentru cluburi şi, implicit, pentru federali.
După trei ani şi ceva, şefii FRF şi LPF s-au convins că e criză economică. E criză inclusiv în fotbal. Inclusiv în fotbalul românesc. Pînă să dezbată federalii o eventuală schimbare a sistemului competiţional, multe dintre cele 18 echipe au început să dea semne de oboseală financiară.
Promovarea în Liga 1 şi retrogradarea se vor decide, oarecum, independent de comisii, prin selecţie naturală. Echipele care supravieţuiesc economic - atîtea cîte vor fi - rămîn în primul eşalon. Play-off sau campionat în 16 - asta e una dintre abordări, formulată de şeful FRF. Şeful LPF propune o alta: să adaptăm sistemul de licenţiere la nevoile cluburilor. “Insolvenţa nu are nici o legătură cu licenţa!”, a explicat Dumitru Dragomir, întrebat despre situaţia de la Rapid. Apoi a detaliat: “Insolvenţa este oricum o inginerie. Numai aşa poţi să ameliorezi legal situaţia de la club!”.
Licenţa are legătură, printre altele, cu datoriile către jucători, antrenori, alte cluburi şi stat. Şi toate astea au legătură cu finanţele clubului. Dacă insolvenţa reprezintă sau nu o “inginerie” salvatoare, asta depinde de la caz la caz. Adevărata inginerie însă ar fi modificarea din pix a şuruburilor care fixează condiţiile de licenţiere. Zvonul l-a lansat Florin Prunea, oficial la CSMS Iaşi, citat de “Evenimentul zilei”: “Se fac presiuni pentru a fi scos sistemul de licenţiere”. Fostul portar şi director federal vorbeşte acum din poziţia de outsider, vag disident, deşi a fost gonit destul de anevoios din cercul de la Casa Fotbalului. Dar ideea de a plia regulile în stil origami nu-i aparţine lui Prunea, nu e o fantezie de exilat. E o idee foarte dragă regimului Sandu&Dragomir, capabil să dea unui text mai multe interpretări decît găsesc la un loc candida
