Avem de ales între un Ponta instabil emoţional, care, copleşit de beţia victoriei, pupă prieteni şi duşmani, la grămadă, şi le promite că mai dă el un rând de guvernare cu sifon, şi un Ponta care "joacă" politică unsă cu toate alifiile, învăţată la şcoala de partid a lui Năstase şi Hrebenciuc. Alta nu există.
Altfel, de ce să fi anunţat premierul, la Târgu Jiu, că l-a sunat la telefon pe preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, spre a-l felicita de alegeri, şi pentru a-l informa, totodată, că USL va iniţia discuţii cu Uniunea, în perspectiva formării "unei majorităţi parlamentare, guvernamentale şi constituţionale"?
E drept că Ponta nu ştia, la ora respectivă, că USL va fi deţinut, la strigarea oficială a BEC-ului, două treimi din numărul mandatelor parlamentare, realitate ce urmează să le confere libertatea amendării Constituţiei fără sprijinul altor formaţiuni politice.
Dar asta nu înseamnă că unul ca Victor Ponta, chiar şi luat de val, scapă caii pe mirişte în aşa hal, exprimându-se fără echivoc înaintea aflării scorului final. Chiar şi un diletant în materie ştie că "discursul victoriei" conţine liniile directoare în materie de colaborare politică pe diverse planuri. Nu poţi spune asta duminică, iar luni, după ce se duc aburii beţiei, să le dai ungurilor cu tifla, la un ibric cu zeamă de varză.
E limpede că avem de-a face cu prima mutare strategică a PSD, în perspectiva împărţirii apelor Uniunii Social-Liberale. La ora asta, restul politicii nu mai contează. PDL arată ca un pluton de rezervişti abuzaţi, bătuţi la fundul gol; PP-DD, o oaste de puradei, cu mucii-ntinşi în barbă. Ponta anunţă pe toată lumea că e european, vrea binele naţiei, pace şi prietenie, urmăreşte interesul naţional. Una peste alta, că are profil de premier.
Odată numit, liderul social-democrat vrea poziţie majoritar-consolidată, PSD-UDMR. Bref, un spaţiu vital între par
