Adevărul etern din sentinţa lui Virgiliu – „Fugit irrepetabile tempus“, mă îndeamnă, în acest sfârşit de an, să mai amân puţin incursiunea în gastronomia moleculară. Mai întâi, pentru că a apărut „The World in 2013“, sub egida săptămânalului londonez The Economist, publicaţie de referinţă la scară mondială (difuzare: 1.574.803 exemplare imprimate în 2012; 100.000 de abonamente online în 2012). Anuarul The Economist e în întregime interesant, uneori chiar captivant, alteori îşi face loc umorul subtil britanic, dar şi senzaţionalul, îndeosebi în cazul unor subiecte ştiinţifice, scrise de jurnalişti calificaţi, deci credibili, chiar dacă uneori metaforizează excesiv. Dar The Economist e reputat – chiar imbatabil – îndeosebi pentru calitatea analizelor predictive politice şi economice. Sunt nevoit să fac o selecţie – operaţiune dificilă, deoarece voi fi obligat să renunţ la informaţii importante. Pentru orice eventualitate, adaug: relaţia săptămânalului londonez cu Universitatea Harvard este continuă. Printre altele, o serie de volume apar la Harvard cu o bandă pe care este imprimată menţiunea The Economist. Încep cu coperta atipică, un gen de puzzle în care se răsfrâng personaje importante din politica mondială şi evenimente consemnate în anuar. Exact la mijlocul coperţii, domină Angela Merkel, iar în colţul din stânga sus, „Mr. Xi“, cum e denumit în anuar Xi Jinping, noul secretar general al Partidului Comunist Chinez, care, conform regulii, în 2013 va fi înscăunat preşedintele Chinei. Mr. Xi (n. 1953), fostă victimă a lui Mao, ar putea oferi surprize în politica Beijingului. De pe copertă lipseşte cel mai puternic om din lume. E doar o iluzie, pentru că la pp.15–16, directorul redacţiei, John Micklethwait, semnează editorialul „The World of Barack and Xi“, în care prezice că preşedintele american reales va consuma mai mult timp decât se aştepta pentru p