M-am plictisit de victoria zdrobitoare a USL, iar de comunicatele prezidenţiale nu mai vorbesc. Neşocantul şi nehalucinantul sînt adevăratele provocatoare de coşmaruri. Şocant e şi pachetul halucinant de firesc cu care le înghiţim. Am selectat două şocuri personale, unul provenit din industria şocului “de entertainment”, altul provenind dintr-o industrie a şocului care-şi construieşte o mitologie dezgustătoare:

1. Asistenta care s-a sinucis după ce au păcălit-o nişte tembeli puşi pe “farse” de la un radio din Australia. Femeia a crezut că e regina la telefon, i-a detalii (nimic deosebit). Apoi a venit linşajul mediatic total despre dreptul la intimitate al preanobilei cliente etc. Şi sinuciderea femeii disperate de “megagreşeala” pe care a făcut-o. Şi apoi ştirile de după. Inclusiv faptul că ducesa de Cambridge nu va fi prezentă la premiera filmului “Hobbit”, fiind probabil încă zdruncinată de caz.

2. Foarte neşocant şi înnebunitor e tonul calm şi reverenţios despre întîlnirea şi comunicare bancherilor la vîrf în scopul experimentării unor formule de salvare din criză. Mostră:

Mervyn King, seful Bancii Angliei conduce discutiile intr-o sala decorata de firma elvetiana de arhitectura Herzog & de Meuron, cea care a proiectat stadionul pentru Olimpiada de la Beijing. Barbatii au desemnat fiecare locul sau la masa rotunda ornata cu orhidee albe, intre peretii albi, plafonul negru si vederile panoramice.

“Acesta este un ambient placut in care oamenii pot vorbi intr-un mod complet privat”, a declarat King intr-un interviu. Intre aperitive si un pahar de vin, discutiile se isca mai usor. King le solicita de obicei colegilor sai sa discute despre perspectivele economice din tarile de unde provin fiecare dintre acestia. Unii adauga intrebari suplimentare, altii ofera detalii din economiile loe. Nu exista transcrieri sau minute. Nici asistentii persona