Împăratul Sigismund de Luxemburg şi regele Matia Corvin au influenţat transformarea Clujului într-o metropolă a vremii

România liberă - Ediţia de Transilvania continuă serialul dedicat cetăţilor din Transilvania. Azi este rândul cetăţii Clujului. Este vorba de o fortificaţie care a apărut în epoca romană. Prima menţiune îi aparţine geografului grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aşezarea Napuca printre cele mai importante din Dacia Romană. Se pare că, iniţial, a existat o fortificaţie romană, pentru o unitate care păzea valea Someşului Mic şi drumul către limes-ul de dincolo de Dej. Ulterior, Napoca a devenit una dintre cele mai importante aşezări din Dacia romană, un oraş prosper datorită bogaţilor negustori de sare. Însă despre o cetate propriu-zisă istoricii pot vorbi abia din Evul Mediu, pentru că, în perioada romană, caracterul oraşului era unul civil. În secolul al IX-lea este atestată o mică aşezare fortificată, care acoperea cam un sfert din teritoriul vechii aşezări romane.

Locuitorii aşezării, care se numea Castrum Clus, au folosit pietrele din ruinele romane pentru a ridica ziduri de protecţie pentru noul târg. Însă aceste fortificaţii nu au fost foarte eficiente, iar oraşul a fost pustiit în repetate rânduri de raidurile tătarilor. Acesta este motivul pentru care regele Ştefan al V-lea al Ungariei a decis să îi invite pe coloniştii de origine germană şi flamandă să se aşeze în Cluj. Oraşul a prosperat rapid. În anul 1400, în Cluj se aflau circa 6.000 de persoane. Predominau saşii, urmaţi de secui, români şi unguri într-o măsură mult mai mică. Bogăţia Clujului şi puterea sa economică l-au determinat pe împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, care era şi rege al Ungariei, să acorde Clujului titlul de oraş liber regesc, în anul 1405. Orăşenii au primit dreptul să ridice ziduri, bastioane şi forturi care protejau o incintă de ci