În urma alegerilor actuale Parlamentul României a… crescut. Încă 117 parlamentari se vor înghesui în cele două Camere, prea puţine pentru dorinţa de bine public a politicienilor.

Buletinele de vot de la referendumul prin care românii au decis diminuarea numărului de parlamentari au fost date la topit şi transformate în hârtie igienică special concepută pentru latrinele noului legislativ. Membrii PDL-ului, odată aprigi susţinători ai referendumului propus de Traian Băsescu, tac acum mâlc şi-o fac pe niznaiul în buna tradiţie românească a îmbrăţişării principiilor după măsura interesului. Căci astăzi nu le mai convine diminuarea şi nici stagnarea, ci mărirea numărului de parlamentari. Ce-ar fi fost dacă, rămânând fideli ideilor trâmbiţate acum câţiva ani, parlamentarii PDL-ului ar fi refuzat ruşinoasa furişare în Parlament pe uşa din dos, deschisă de legea strâmbă a redistribuirii voturilor? Ce ar fi fost dacă însuşi preşedintele Băsescu le-ar fi cerut acest lucru sau dacă doamna Udrea ar fi anunţat că politica PDL-ului este deasupra aritmeticii meschinăriei şi maşinaţiunilor politice? Sau dacă domnul Blaga, în loc să fie ultragiat de posibilitatea de a nu mai prinde loc în parlament, s-ar fi resemnat să se reîntoarcă la profesia dumnealui până la următoarele alegeri? Ce ar fi fost dacă în loc să vedem pe feţele politicienilor spaima cvasianimalică a unui proletar oarecare ameninţat de concediere am fi văzut împăcarea, relaxarea şi poate chiar bucuria celui care se reîntoarce la exercitarea meseriei sale? Dar cine şi-l mai poate imagina astăzi pe Traian Băsescu comandând o navă? Sau pe Vasile Blaga practicând ingineria? Sau pe Crin Antonescu predând istoria la liceu?

Nu mă interesează care sunt mecanismele electorale şi combinaţiile politice din spatele măririi numărului de parlamentari. Dacă există o lege care permite acest lucru, atunci legea e proastă şi