Iată-mă-s la început de decembrie ajuns prin Spania – la fix ca să constat, pe (sub) cămaşa mea, cum e să-ţi fie frig sub soarele unei ţări în care, teoretic, ar trebui să-ţi fie (mai) cald. În momentul în care am ajuns la Madrid (final de noiembrie), surpriză, era mai frig decît în Bucureştiul din care plecasem. Noroc cu vinul spaniol – în astfel de situaţii, el oferă o soluţie, în genere plăcută, de încălzire locală. Cum eram relativ zgribulit, în prima seară – la sfatul amabilelor gazde, despre care voi mai vorbi – am testat un Crianza. Torre de Gazate, produs în 2008 în regiunea La Mancha. Roşu, sec, n-a fost rău – i-aţi fi dat un 8 din 10 fără să vă tremure papilele.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri? 1 decembrie 1918 - şi ce a urmat Cît de cît întremat, hai să ies prin oraş (mi-am zis). Oraşul în cauză e Ciudad Real (în Castilia-La Mancha, la sud de Madrid). Se cam înserase – dar, indiferent de lumina din decor, vă vînd un pont: nu cunosc un remediu mai fericit, într-o seară friguroasă, decît intrarea sub neoanele unei parfumerii. În privinţa parfumurilor iberice, am şi eu fetişurile mele: printre ele, Quorum şi Agua Brava (firma Puig). N-o să vi le descriu, n-o să comentez preţurile (ultrarezonabile). O să vă spun doar că ambele provin dintr-o epocă în care Antonio Banderas era probabil un copilandru drăguţel ce nu ştia că va deveni actor şi nici că va gira alte parfumuri care, fie vorba-ntre noi, sînt cam agua de lluvia, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Bun. Dar nu despre vinuri sau parfumuri vă vorbesc acum (o voi face săptămînile viitoare?), deşi spaniolii nu-s corigenţi aici. Ci vreau să vă reamintesc ceva despre un taur.
Taurul în chestiune e mai vechi decît Spania şi n-a zărit matadori. Era un tau
