● Alpii / Alpeis (Grecia, 2011), de Giorgos Lanthimos.
„Alpii“ care dau titlul noului film al regizorului grec Giorgos Lanthimos sînt cei patru membri ai unei brigăzi para-medicale şi para-artistice, specializate în happening-uri existenţiale oferite (contra bani) persoanelor sau familiilor aflate în doliu. Ce fac ei, mai exact, este să li se substituie morţilor pentru a reconstitui, împreună cu rudele/apropiaţii acestora, momente din trecut. Cum anume funcţionează această terapie – cum îi afectează ea emoţional pe beneficiari – nu ni se indică, arta lui Lanthimos nefiind atît una a realismului socio-psihologic, cît una a cascadoriei conceptuale. Filmul lui precedent, Kynodontas sau Canin – una dintre senzaţiile circuitului festivalier în anul 2009 –, dramatiza rezultatele unui experiment imaginar în domeniul creşterii copiilor, înfăţişîndu-ne trei fraţi adolescenţi (două fete şi un băiat) care nu ieşiseră niciodată din curtea casei părinteşti; printre altele, ei fuseseră învăţaţi că Frank Sinatra e bunicul lor, pisicile – duşmanii lor de moarte, iar cuvinte ca „telefon“, „mare“ ş.a.m.d. (desemnînd lucruri din afară casei) sînt perfect sinonime cu „pîine“, „canapea“ etc.
DE ACELASI AUTOR Pitici monumentali Moştenirea lui ’68 Griffith a murit de mult, dar trăiască Griffith! Evadare prin evazionism Inteligent povestit, Kynodontas îşi obliga publicul să înveţe din mers regulile casei şi, pornind de la constatarea unghiului lor de incidenţă faţă de regulile mainstream, ne invita să medităm la relaţiile dintre dresaj, educaţie şi condiţionare socială, în timp ce savuram aspectele kinky-spectaculare ale tranzacţiilor şi ritualurilor din casă. La rîndul lor, ritualurile de comemorare din Alpii sînt sugestive ca metafore antropologice şi, ocazional, spectaculoase ca slapstick sub-buñuelian: în rolul regretatei iubite diabetice a unui vînzător de instalaţii p
