Vestea că pe Bulevard, în mijlocul Bucureştiului, într-o galerie este o pictură care o arată pe Udrea cu pubisul expus ginecologic a explodat cu încetinitorul. Cititorii noştri au aflat-o rapid, în vinerea de după miercurea vernisajului de la Simeza. Până au ajuns şi televiziunile, expoziţia se încheiase.
Accentul pe dedesubturile Udrei lăsa fără vizibilitate celelalte personaje din pictura de mari dimensiuni, can- can fără lenjerie, intimă sau măcar de spectacol. În pictura cu patru Elene prinse în numitul dans de cabaret franţuzesc era şi EBA, în plan secund, singura fără expunere lubrică, Lupeasca, greu de recunoscut din lipsa de notorietate vizuală şi recognoscibilitate, şi Ceauşeasca, un leit motiv, de altfel, al expoziţiei. Ideea expoziţională bazată pe observaţia jurnalistică despre Elenele din prim planul politic şi rolul lor nefast în istoria românilor a proliferat, dar în piaţa şi viaţa de artă nu este ca la alegerile uninominale pe listă, cine vine pe locul doi este dincolo de linia orizontului, nu îl mai vede nimeni.
Povestea cu Ceauşeasca, Elenele şi politichia românească s-a petrecut în 2011, an ne-electoral, plin de criză. Dar recidiva Marilenei Murariu a avut loc chiar în aceste zile, la sala de sub scara centrală de la Şuţu. Show off, of, of! s-a numit, că şi ea s-a petrecut şi a trecut deja. Anul trecut, personajele erau vârfuri cu maximă vizibilitate ale politicii româneşti, multe trecute totuşi în umbra istoriei, aparţinând mai mult tranziţiei din anii '90. În acest an, a apărut o generaţie aproape spontanee, personaje care au dus greul zdrobitoarelor dezbateri politice din ultimul an. În plus, expoziţia-recidivă este adusă strict la zi, intern dar şi internaţional. Dacă anul trecut, Ceauşeasca era înconjurată de lumea ei, inclusiv cei care i-au supravieţuit, ba chiar au înflorit, de la generalii de justiţie Voinea şi Brucan, la g
