În aprilie 2011, cînd scriam aici articolul „Tupeu maxim“, credeam că s-a isprăvit în sfîrşit ruşinoasa poveste cu cele două case de la nr. 45 de pe Şoseaua Kiseleff, cărora proprietara lor le voia cu orice preţ demolarea. Intenţia dnei avocat Lucia Chereches era şi a rămas de a construi pe acest teren de 9000 de metri pătraţi nu mai puţin de cinci blocuri a cîte cinci etaje. Presa, care urmăreşte din 2005 dosarul, ne avertizează că, încălcînd sau ocolind (a cîta oară?) legea, doamna se apucă de demolat săptămîna viitoare. Ce instincte criminale la familia asta! Fiul proprietarei a dat foc uneia dintre case, fiindcă justiţia anulase o autorizaţie de desfiinţare a imobilului, dar atunci pompierii au intervenit la timp ca să oprească incendiul. Mă întreb, chiar n-a păţit nimic băiatul? Înţelegeţi că nu de arsuri mi-era grijă.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Portarul şi rubinul Ce o să mai citească studenţii? Să ne întoarcem, deci, la anii 1920-1927. Atunci au fost construite vilele de la nr. 45 A şi B, de către Felix Wieder, cineva al cărui nume a fost asociat cu al Elenei Lupescu, dar aceasta nu se bucura încă de situaţia specială pe care avea s-o aibă după 1930. Cu eleganţa lor sobră, clădirile se integrează în ambianţa rezidenţială din jurul Arcului de Triumf, zonă protejată, de altfel. Cît este de protejată se vede: recent, a fost dărîmată în apropiere o casă asemănătoare ca vîrstă şi stil, unde fusese restaurantul Flora. Nu m-aş mira să fi fost şi acolo o afacere a aceleiaşi persoane care a acumulat un patrimoniu imobiliar impresionant. La nr. 45 A îşi are reşedinţa oficială domnul Andreas von Nettenheim, ambasadorul Germaniei, care este ameninţat cu evacuarea. Vor fi tăiaţi copacii din frumoasa grădină a Excelenţei Sale. Blocurile vor desfigura peisajul, dar vor aduce mulţi bani cuiva care nu ştie ce să mai facă cu ei.
În iunie 2009 şi
