… aşa mi-a spus, în dimineaţa asta, pe când veneam spre birou, un domn în vârstă. Încercam amândoi să ne ţinem pe toate picioarele, că nu era chiar floare la ureche, şi ne-am trezit faţă-n faţă.
Să fi avut 80 de ani, iar ăştia toţi erau în el, pe el, cu el şi tare frumoşi mai erau. Nu m-a privit decât atunci când ne-am înfăţişat în ceva centimetri. A ridicat un cap frumos şi sur, cu ochi albaştri, de-ăia rari ce ştiu să râdă, şi a proptit cu eleganţă o voce de bariton între noi, asezonându-i zâmbetul pe care prea puţină lume-l ştie, acela care face, numai pentr-o clipă, însă toată, dintre necunoscuţi oameni ştiuţi.
N-am apucat să fiu surprinsă fiindcă a fost prea din scurt, dar mi-a venit să îi răspund cu un alt titlu de romanţă, cântată mie de demult de bunul meu bunic iubit: E mare lucru să fii om…
Pentru că mare este.
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
… aşa mi-a spus, în dimineaţa asta, pe când veneam spre birou, un domn în vârstă. Încercam amândoi să ne ţinem pe toate picioarele, că nu era chiar floare la ureche, şi ne-am trezit faţă-n faţă.
Să fi avut 80 de ani, iar ăştia toţi erau în el, pe el, cu el şi tare frumoşi mai erau. Nu m-a privit decât atunci când ne-am înfăţişat în ceva centimetri. A ridicat un cap frumos şi sur, cu ochi albaştri, de-ăia rari ce ştiu să râdă, şi a proptit cu eleganţă o voce de bariton între noi, asezonându-i zâmbetul pe care prea puţină lume-l ştie, acela care face, numai pentr-o clipă, însă toată, dintre necunoscuţi oameni ştiuţi.
N-am apucat să fiu surprinsă fiindcă a fost prea din scurt, dar mi-a venit să îi răspund cu un alt titlu de romanţă, cântată mie de demult de bunul meu bunic iubit: E mare lucru să fii om…
Pentru că mare este.
Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
