● Florina Ilis, Vieţile paralele, Editura Cartea Românească, 2012.
Infiltrarea în viaţa lui Eminescu a agenţilor informatori trimişi din viitorul comunist, pe de o parte, să descîlcească firele încurcate din biografia acestuia, pe de altă parte, să „influenţeze pozitiv“ gîndirea poetului pentru o mai bună recuperare şi reorientare ideologică a operei sale în posteritate, toată această intrigă are la bază ideea că biografia poetului se prezintă, de fapt, sub forma unor straturi de mărturii, documente, informaţii parţiale sau incerte, peste care timpul a adăugat deformările mitizării şi dezinformările ideologiei, constînd în interpretări orientate, tendenţioase şi abuzive, plus teoriile conspirative legate de moartea scriitorului văzut ca o victimă politică etc.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Inocenţa. Roman & muzeu Faţă de care dintre cele zece porunci sînteţi cel mai înţelegător? Biografia poetului continuă să se scrie de un secol şi jumătate acoperindu-se de straturi de ficţiune, iar Florina Ilis nu face decît să speculeze toată această arhivă a incertitudinii şi imaginaţiei bolnave construind un scenariu de urmărire consemnat într-un dosar politic în limbajul şi după toate regulile epocii comuniste. Dincolo de informatorii trimişi din viitor prin procedeul „marşrutizării“ (care permite nu doar călătoria în timp, dar şi o permanentă comunicare cu agentura-mamă) şi infiltraţi în toate locurile unde poetul călătoreşte, trăieşte sau este internat, se recrutează (nu ştim cum) şi personaje reale din viaţa lui Eminescu. În subsolul paginilor apar, astfel, notele unor „surse“ a căror identitate este, relativ, uşor de ghicit: Arbore (Ion Creangă), Iancu, Titus, Mite, Veronica, Dobrogeanul, Garabet, Şirianul (Ion Slavici), Jacques (Iacob Negruzzi). Florina Ilis construieşte toată această reţea de note, declaraţii, mărturii folosind
