Şi totuşi am avut noroc! Puteau să fie 950, iar asta nu e o glumă. Potrivit legii electorale care ne-a pricopsit cu un număr de 117 parlamentari în plus, am fi putut avea şi de două ori mai mulţi. Adică vreo mie de aleşi ai neamului.
Informaţia mi-a fost confirmată de mai mulţi politicieni care au studiat şi pare-se că au şi reuşit să înţeleagă minunea de act normativ după care s-a calculat cine şi cum intră în noul Legislativ. Eu am citit-o de două ori şi am renunţat să-mi mai bat capul: misterul algoritmului care te-ar putea face parlamentar în România zilelor noastre pare mai greu de rezolvat decât teorema lui Fermat!
Cert e un lucru. După alegerile din 9 decembrie, ajungem să constatăm că scrutinul a fost o loterie atât pentru alegători, cât şi pentru aleşi. Noi am băgat votul în urnă şi apoi ne-am pus pe aşteptat rezultatele la Marea Extragere Naţională. A ieşit Blaga, n-a ieşit Papahagi. Au ieşit 588 în loc de 471. Să înţeleagă cine ce-o vrea!
Într-o ţară în care sictirul faţă de politică şi politicieni atinge deja cote alarmante, nimic nu poate fi mai dezastruos decât confirmarea sentimentului că nu contează cine şi ce votează, important e doar cine numără voturile. Sau, în cazul de faţă, cine apasă butoanele algoritmului care validează deja celebrele redistribuiri. Pentru iniţiaţi, probabil că e un calcul simplu, matematic, dar pentru marea masa de alegători rămâne o formulă complicată şi greu de desluşit, care adânceşte sentimentele de frustrare şi sporeşte lehamitea faţă de clasa politică.
Tainele legii electorale şi, mai ales, felul în care arată astăzi noul Parlament al României, care e, de departe, cel mai bizar Legislativ din ultimele două decenii, oferă suficiente argumente pentru o discuţie rapidă despre modificarea, în cel mai scurt timp, a sistemului de vot şi chiar organizarea unor alegeri anticipate. @N