Daca USL ar fi avut o majoritate in plaja lui 50%, Traian Basescu mai putea desemna, intr-o prima faza, un alt premier decat Victor Ponta, tot din cadrul Uniunii, cu care sa incerce sa sparga unitatea acesteia si sa alcatuiasca din bucatile desprinse +ARD+minoritati+UDMR+PP-DD o majoritate macar la limita, in speranta ca ea se va mari pe masura ce fluxul traseistilor va creste. Cam ca in 2009.
Nu e cazul. USL are peste doua treimi dintre parlamentari, UDMR zgarie la usa, pe care Victor Ponta este gata sa i-o deschida, macar pentru un sprijin parlamentar, daca nu chiar pentru guvernare, si exista informatii ca vreo 50 de PPDD-isti si PDL-isti isi negociaza trecerea in barca Puterii.
Majoritatea e strivitoare si se anunta si mai strivitoare. E prea mult de dislocat de la USL si cu prea putine argumente.
Nu vad politicianul USL cu oarecare greutate care sa-si asume infruntarea ei si incercarea imposibila in conditiile date de a crea o alta. Efectul psihologic al unei asemenea majoritati mamut este strivitor exact ca dimensiunile ei.
Daca varianta Mircea Geoana nu este ceea ce cred eu, adica o petarda, o astfel de optiune nu poate fi decat masura disperarii unui presedinte care sa-si fi pierdut nu numai busola, ci si simtul ridicolului.
Mai degraba cred ca Mircea Geoana a incercat pe cont propriu marea cu degetul, dandu-i lui Victor Ponta ocazia unei facile demonstratii de forta.
Dar si sa gaseasca premierul adecvat, nu cred ca exista vreo sansa ca el sa ajunga macar la votul din Parlament inainte ca Traian Basescu sa fie suspendat. Premierul desemnat are intr-adevar obligatia sa prezinte in Parlament lista Cabinetului si programul de guvernare in termen de 10 zile de la primirea mandatului, dar Parlamentul nu are niciun termen limita in care sa le supuna la vot.
Va aduceti probabil amint
