Cetăţeanul care a pus ştampila pe USL duminică 9 decembrie se simte acum ca după o aventură de o noapte pe care însă o văzuse ca începutul unei mari iubiri. Până ajunsese în pat, cetăţeanul cu ştampila se simţise ca şi cum era cel mai frumos, cel mai deştept, iar iubirea cu care va fi înconjurat va fi curată, pe bune.

Acum, priveşte în gol, în buzunar nu vor mai fi tichetele de masă, alea cu care se ducea la supermarket, unde îşi umplea coşul, iar la casă scotea bileţelele şi îşi plătea cumpărăturile cu sentimentul că parcă parcă cu tichetele e mai ieftin. Cetăţeanul ştampilator se uită în gol acum la ştiri şi nu înţelege cum de trădarea a venit aşa de repede. Parcă ar mai fi vrut să fie minţit frumos încă o vreme, cel puţin cât mai ţin zăpezile astea, să i se mai spună basme despre cum Plagiatorul şi toată Uniunea se gândesc doar la binele lui, despre cum Băse va plăti pentru tot şi acum e momentul ca el, ştampilatorul, să primească tot ce i se promisese încă din vară când urla din toţi bojocii ”Jos Băse!”. Acum Băse e singur la Cotroceni, PDL–ul e cu botul pe labe, ah şi cât aşteptase el momentul acesta, şi el, ştampilatorul, nu a primit nimic, ba din contra, deja i s-a luat mult – tichetele de masă pe care le primea în plic cu sentimentul ce primeşte ceva în plus. Cetăţeanul ştampilator e debusolat, vorbeşte deja cu alţi ştampilatori şi nu le miroase a bine – pai nici nu au trecut 2 zile de la victorie şi useliştii deja vorbesc cu ungurii, parcă era vorba că nu se vor încurca cu ăştia, ah, de când vor ştampilatori să îi pună la punct pe udemerişti – acum părea că le vor da ăstora ce ar merita – opoziţie pe pâine. Nu e bine, nu e bine. În două zile, sentimentul că a fost înşelat, sedus şi abandonat, luat de fraier. Plăcerea aia, aproape ca o descărcare hormonală, atunci când a pus ştampila şi îşi spunea – ţi-am tras-o, Băse!, moment sublim, acum pare un f