Aceasta �mi era speranţa pe 2 decembrie �nainte de scrutinul electoral din 9 decembrie-2012. Dar nu a fost să fie!

    Printr-o înşelătorie de ultimă speţă, o lege electorală, absurdă, absurdă, care a dat ţării lui Băsescu, un Divan, care nu are loc în cea mai mare clădire ( locul 2 din lume), speranţa mea şi a neamului meu se amână.    Circa  600 de dregători emanţi  din efectul acestei legi mizerabile, se vor călca în picioare pentru a prinde un loc pe scaun fie el şi la balcon. Eu de vină îl găsesc tot pe Ceauşescu şi arhitecta şefă de proiect, inginera Petrescu, că nu au făcut acest edificiu mai mare. Dar bine că nimeni nu a ţinut cont de ideile ieşite din mecla lui Prigoană să închirieze această Casă  a Poporului!.     Bine că lumea nu s-a luat nici după alt clăpăug care propunea nici una nici alta decât demolarea ei  prin dinamitare din care ar fi rezultat cu siguranţă munţi de moloz şi mormane de fier vechi!   ATENŢIE scumpul meu popor!      Pe lângă acest dezmăţ, efectul acestei viituri de deputaţi şi senatori, îţi pregăteşte şi alte suferinţe, imediat după anul nou. ROMÂNIA mai râmâne în mâinile lui Băsescu cel puţin doi ani de zile dacă această mare adunătură de deputaţi , unii intraţi pe uşa din dos,alţi pe fereastră vor face şi o monstruoasă coaliţie antiromânească, pusă la cale de proaspeţii aleşi cu un scor astronomic, şi care, nu va face altceva decât să îngenuncheze şi să înfunde în sărăcie şi deznădejde acest neam...uşor de păcălit din 4 în patru ani. În rest, eu rămân convins de cele trăite şi simţite o lungă perioadă din viaţa mea şi îmi sunt proaspete în memorie:       Din 20 februarie 1947, până la 25 dec.1989, timp de 42 de ani, am trăit in R.P.R ( Republica Populară Română ), nume purtat oficial  de România, de la abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947 şi până la adoptarea unei noi constituţii care a proclamat Republi