Cea mai mare anomalie a sistemului actual de vot este apariţia în Parlament a 117 parlamentari în plus faţă de câţi au fost în mandatul precedent. Dacă până la alegerile din decembrie numărul lor a fost de 471, acum acesta a ajuns la 588. Politologul Cristian Pârvulescu a explicat, pentru RL, în ce punct a fost gândită prost legea sistemului uninominal cu compensare şi cum ar putea fi modificată pentru a evita, pe viitor, un alt Parlament mastodont.
Avem un megaparlament. Niciunde în Europa nu există diferenţe aşa de mari în compoziţia a două Parlamente succesive. Cum a fost posibil?
Cristian Pârvulescu: La alegerile din 9 decembrie, am avut o anomalie, o formaţiune politică a câştigat toate mandatele uninominale în 25 de judeţe, cu 50% plus 1 din voturi, deci şi le-a adjudecat, dar sistemul a rămas proporţional, asta înseamnă că mandatele se împart în funcţie de numărul de voturi obţinut de fiecare partid politic. Pentru a se rezolva această problemă se introduce un principiu de compensare, care este luat din legislaţia germană, şi care înseamnă că se adaugă un număr de mandate în plus pentru a menţine proporţionalitatea reprezentării partidelor. Dacă sistemele de vot propuse succesiv de Traian Băsescu, Crin Antonescu şi Victor Ponta ar fi puse în practică, acum, în Parlament ar fi fost un partid unic. Tocmai pentru a evita o asemenea aberaţie, am susţinut sistemele proporţionale. Este de preferat să ai un număr mai mare de parlamentari decât să nu mai ai opoziţie. Nu mi-am imaginat ca o formaţiune politică să ia 60% din voturi.
Aţi propus în 2007 un sistem mixt de compensare, pe modelul german, dar a fost contestat la Curtea Constituţională şi nu a mai fost pus în practică. Ce anume, din legea actuală, permite creşterea aşa de mare a numărului de parlamentari?
C.P.: Eu l-am avertizat pe iniţiatorul acestei legi, pesedistul
