La vreme de actuala recesiune in tara, edilii de peste tot sunt nevoiti sa-si sustina punga comunitara la nivelul cu care s-au obisnuit, dandu-i leului un suport volatil si la indemana.
Devalorizata cum e, moneda trebuie intarita cu infuzii de capital, extrase din maduva vlaguita a platitorului de taxe, cum altfel decat aplicand coeficientul aferent inflatiei - aceeasi inflatie ce apasa pe opinca scalciata din ierarhia sociala prin necorelarea salariilor.
Asadar, liber de la centru, ca tot exista independenta, la ajustarea darilor catre stat. In mod crescator, fireste.
Guvernul si-a spalat mainile ca Pilat din Pont(a), afirmand prin vocea premierului ca nu face decat sa comunice rata cumulata a inflatiei pe ultimii trei ani autoritatilor publice locale. Fara a decide nivelul cuantumului, acesta devenind atributul sefilor de urbe si comune.
Victor Ponta a numit un punct de plecare in calculul inflatiei (16%), lasand la indemana primarilor si consilierilor din tara un segment de manevra, conform legii, de +/-20%. Drept urmare, taxele si impozitele se pot reduce cu 4% (scenariu fantezist) sau se pot umfla cu 36% (lucru perfect realizabil si de asteptat).
In octombrie curent, Ministerul de Finante a publicat un proiect privitor la actualizarea birurilor locale cu rata inflatiei pe ultimii trei ani, respectiv majorarea acestora cu 16,05%, reluand in mare masura demersul similar publicat in martie, dar care nu fusese aprobat initial.
Proiectul cu pricina a fost retras de pe site-ul ministerului mentionat sub motiv ca prognoza ratei inflatiei pentru 2012 este mai mica decat cea convenita, astfel incat se impune revizuirea analizei de impact si rediscutarea ei cu institutiile financiare internationale la urmatoarele consultari.
Fiindca tot ne aflam la capitolul fluctuatiilor banesti, sa aminti
