Ar fi, oare, foarte gresit sa speculam ca intre politicieni si televiziuni s-a incheiat, in timp, un odios pact nescris, in urma caruia ambele forte (politicul si televizualul) au numai de castigat? Romanii se uita mult la televizor. Chiar foarte mult. Potrivit diverselor estimari date anual publicitatii, peste 80% dintre concetateni isi petrec timpul liber in fata micului ecran. Pe regiuni istorice, dragostea cea mai apriga pentru televizor o au transilvanenii si banatenii, urmati de munteni si de dobrogeni, moldovenii fiind codasi („doar" 76,5%). Mai bine de jumatate (57%) dintre respondentii unui sondaj comandat anul trecut de CNA au afirmat ca dorinta de informare, de a afla, adica, ce se mai intampla in lume, este motivul principal de a se uita la televizor. Exista insa destui telespectatori (9%) care au declarat ca pur si simplu nu stiu de ce stau cu ochii lipiti de micul ecran. Orisicum, cei ce ce se uita la televizor fara a sti de ce se uita sunt mai multi decat cei ce au afirmat ca folosesc telecomanda pentru relaxare ori pentru divertisment. Intr-adevar, e din ce in ce mai angoasant sa te uiti la programele televiziunilor romanesti. Timpul petrecut in fata ecranului creste cu varsta. In conditiile in care peste 75% din respondentii cu varsta peste 36 de ani au declarat ca se uita zilnic la televizor, e de interes sa notam ca aproape 40% dintre cei chestionati au afirmat ca se uita la talk-show-uri macar de cateva ori pe saptamana. Conform datelor difuzate recent de Biroul Electoral Central prezenta la vot a fost de 41,72%. Ar fi, oare, hazardat sa presupunem ca telespectatorii profesionisti, adica persoanele care petrec aproape zilnic cel putin o ora-doua in compania eroilor din talk-show-uri (vedete, politicieni, analisti, specialisti, moderatori, editorialisti, cugetatori, oameni de bine si de rau, wannabes), formeaza nucleul dur al alegatorilor? Ar fi, o