Am tot scris despre nașteri – naturale sau prin cezariană, despre ce înseamnă să fii părinte, despre copii și medici. Am aflat de la o prietenă -Irina – despre acest caz – cel al lui Petre, un băiețel născut în martie 2011. Pe scurt: Sarcina a fost una cât se poate de normală, fără probleme. Travaliul însă a fost îngrozitor și deși declanșat medical a fost prost asistat și supravegheat, copilul s-a asfixiat la naștere. Povestea întreagă o aflați aici.

În urma resuscitării Petre s-a întors la viață însă asfixierea l-a lăsat cu sechele. Petre are probeme neuro-locomotorii. Practic, paralizia cerebrală i-a afectat centrii nervosi (nucleii bazali) responsabili pentru coordonarea mișcărilor, controlul musculaturii, al echilibrului. Petre nu poate sa prindă obiectele, nu poate sa stea în fund la vârsta la care ar trebui deja să meargă. Din păcate, nu există tratament care să vindece paraliziile cerebrale. Singurul lucru care poate fi făcut pentru recuperarea lui sunt diferitele tehnici de kinetoterapie. Părinții au depus o sesizare la Colegiul Medicilor Bihor în care am prezentat ceea ce s-a întâmplat subliniind faptul că starea mamei şi a fătului în timpul sarcinii au fost excelente. Au indicat că nu s-a făcut un control ecografic pe perioda internării în materniate, că perfuzia cu oxitocină a fost administrată doar după ce d-na doctor Lacziko Szidonia s-a intors de la coafor.

Am arătat că operaţia de cezariană a fost făcută cu o încetineală incredibilă deşi se constatase că inimioara fătului nu mai bătea cum trebuie, neapreciindu-se corespunzător gradul de suferinţă fetală în timpul travaliului; am subliniat lipsa oricărei etici profesionale a unui doctor care socoteşte necesară prezenţa la coafor în vreme ce doua vieţi atârnau de ea, scrie mama lui Petre.

La aceste fapte cei doi părinți au atașat și documentaţia necesară unui astfel de demers însă ră