Alegerile de duminică au fost catastrofale pentru dreapta, dar în politică nimic nu e pierdut pentru vecie. Cu condiţia de a-ţi înţelege eşecul. Iar pentru asta, drepta ar trebui să iasă din propriile iluzii. Iată doar trei dintre ele.
● A pierdut fiindcă a făcut reforme, a făcut ce trebuia. Nu, nu a făcut. Măsurile economice dureroase au fost luate la mijlocul lui 2010 şi, timp de un an şi jumătate, în România a fost linişte.
Altceva a generat explozia de la începutul anului 2012, care a răsturnat în cele din urmă întreaga scenă politică – apropo, ce mai au astăzi de spus aceia care, în acel ianuarie 2012, minimizau protestele, amăgindu-se că nu e vorba decît de vreo cîteva sute de zurbagii plătiţi de Dan Voiculescu?
DE ACELASI AUTOR Un altfel de sfîrşit al lumii Oficial, sîntem iar în "zona gri" Ceauşescu şi o campanie obosită „Veto“ şi alte controverse În realitate, nu reformele au prăbuşit Guvernul Boc şi au zguduit încrederea în preşedintele Băsescu, ci tocmai limitele lor. Din mai 2010 pînă în ianuarie 2012, salariile fuseseră reduse, pensiile – taxate suplimentar, întreprinzătorii – bulversaţi de impozitul forfetar, consumatorii – îngenuncheaţi de creşterea TVA, economia – slăbită de lipsa măsurilor de creştere.
În acelaşi timp, o hiperclasă cuplată la resursele statului continua să prospere. Desigur, aşa se întîmpla şi în guvernările precedente, acesta este, ca să spunem aşa, obiceiul pămîntului – lasă că şi profitorii sînt şi ei cam aceiaşi, indiferent de guvernare. Doar că, în condiţii de precaritate economică, aceştia au devenit mai vizibili, prezenţa lor mai deranjantă.
Dreapta aflată la putere – dar, să nu uităm, susţinută de „mafia personală a lui Adrian Năstase“ reevaluată pe picior – nu a putut pune capăt acestei situaţii. Comportamentul arogant şi convingerea greşită că „noi“ avem întotdeauna dreptate, iar aceia care n