Nu cred o iota din explicatiile pe care le livreaza atat Victor Ponta pentru a sustine intrarea UDMR in coalitia de guvernare, dar nici din motivele invocate pentru refuzul aripii Voiculescu-Antonescu.

De fapt, a inceput marea lupta pentru suprematie in USL, inclusiv in vederea prezidentialelor.

Nici nu erau anuntate inca rezultatele finale ale exit poll-urilor, ce sa mai vorbim de primele rezultate oficiale, ca Victor Ponta, in chiar discursul de invingator si in mod evident fara sa fi cerut parerea vreunui liberal, a anuntat ca incepe negocierile cu UDMR.

La momentul respectiv, mai putea exista o explicatie cat de cat credibila - necesitatea de a constitui majoritatea necesara pentru modificarea Constitutiei. Intre timp, insa, argumentul acesta a picat pentru ca USL are singur aceasta majoritate de doua treimi.

Atunci Victor Ponta a lansat a doua teorie - reconcilierea nationala. In afara de discursul nationalist agresiv al lui Crin Antonescu, nu am vazut nicio ruptura pe criterii etnice care sa fi facut necesara o astfel de reconciliere.

Da, este adevarat ca Guvernul Ungureanu a fost daramat inclusiv pentru infiintarea facultatii de medicina in limba maghiara de la Targu Mures. La fel de adevarat ca, in primavara, Victor Ponta se jura ca UDMR nu va fi sub nicio forma partener de guvernare al USL, este adevarat ca dupa referendum principala acuzata a fost minoritatea maghiara care a boicotat masiv scrutinul.

Dar toate acestea nu fac decat sa ingroase mult tusele inconsecventei lui Victor Ponta. Si UDMR trebuie sa uite ca in 2008 n-a ajuns in Guvern din cauza opozitiei feroce a PSD, care nu voia sa imparta cascavalul in prea multe felii.

Dar memoria politicianului roman e scurta si selectiva, indiferent ca-l cheama Ponta sau Kelemen.

De partea cealalta, reactia a fost fur