Revin după o nici măcar distractivă campanie electorală în care au câştigat tot... ai noştri.

Adică, cei care şefi au fost (indiferent de foncţie) şi vor fi încă. Că au plecat din fragedă pruncie „aleşi” sau „numiţi”, nici nu contează. Viaţa-i viaţă, banu-i ban. Totul se redistribuie, că aşa-i legea naturii. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Şi mă gândesc... aşa..., ca prostu’. Acum, după ce am dat cu ştampila în unii împotriva altora, iar ăia din urmă s-au agăţat de legile făcute tot de ei ca scaiul de coada oii, de ce să mai plătim noi taxe şi impozite? Să se suplimenteze fotoliile în Casa Poporului? Să se suplimenteze bugetul celor două camere, zice-se legislative? Să mai facă bani nişte firme asezonate puterii, indiferent de culoarea politică că, oricum, dacă le amesteci, tot căcăniu în dungi, cu picăţele îţi dă la final? Habar nu am! Totuşi, singura speranţă este... speranţa. Iar aia moare ultima, nu-i aşa?

DAN T. GÜRTESCH

P.S. Sper ca parlamentarii care au ieşit în plus să-şi plătească singuri costurile pentru noile fotolii şi echipamente, să-şi plătească singuri transportul, cazarea şi... Mâncarea s-o ia de la cantina pentru ajutor social. Din spirit de solidaritate cu poporul, nu de altceva.