Adăpostul de noapte din Sfântu Gheorghe este cel mai aglomerat loc din oraş în timpul iernii.
Viața pe străzi nu e deloc simplă, cu atât mai puțin când frigul și zăpada îngheață orice mișcare. Și chiar dacă în Sfântu Gheorge sau chiar în întreg județul nu avem foarte mulți oameni fără case, ei totuși există – cei pe care-i vedem rar, uneori dormind pe băncile parcurilor, vara, alteori pe la colțuri de containere și, că-i cunoaștem sau nu, oamenii aceștia trăiesc cel mai adesea lângă noi; de cele mai multe ori în lipsuri, tăcere și uitare.
Întuneric, umezeală, încăperi insalubre, mirosuri de nesuportat și o obscuritate înfricoșătoare – toate acestea în Sfântu Gheorghe, la numai câteva minute de mers pe jos din centrul orașului. Mai exact, în celebrul bloc Sing-Sing din cartierul Ciucului. La câteva zile de la alegeri și cu puțin înainte de Sărbătorile de iarnă, într-o perioadă în care am auzit fie discursuri despre reconstrucția României, fie îndemnuri la bunătate și milostivenie, dacă ajungem la Adăpostul de noapte ne dăm seama că realitatea va bate întotdeauna imaginația noastră, oricât de bogată ar fi aceasta din urmă.
Sing-Sing, o amintire a banilor europeni
Împrejmuit de un gard de fier de care atârnă lucruri „la uscat”, blocul Sing-Sing devine șocant abia în momentul în care faci primii pași înăuntru, căci aspectul său exterior, oricât de neîngrijit ar fi, nu te previne nici pe departe de ceea ce e în interior. Pe clădire, o tabliță ne informează că renovarea și utilarea Căminului social s-a realizat cu bani de la Uniunea Europeană, în 2002. Acum, la zece ani de la investiție, nimic de aici nu poate fi corelat cu vreo imagine a Uniunii Europene, ba dimpotrivă: totul arată ca într-o țară din lumea a treia.
Încă de la intrare – îngustă, rece și umedă, te izbește un miros pe care oricât ai încerca să-l identifici, nu vei reuși și îți v
