Stimate domnule Morariu, mă bucură faptul că sunteţi deschis dialogului şi vă nu rezumaţi doar la discuţii pe la colţuri aşa cum se practică des pe la noi.

Cu toate astea, vă mărturisesc că răspunsul dumneavoastră a fost unul previzibil. Ba chiar mă aşteptam că veţi folosi cuvântul “matusalemic” într-un fel sau altul şi că veţi îndrepta discuţia în zona conflictului dintre generaţii în teatrul românesc. Dar nu despre asta era vorba. Dumneavastră sunteţi cel creează un fals antagonism aici. Nu cred că aţi dat peste peste cuvintele „matroane” sau „dinozauri” în articolele mele, ale Oanei Stoica sau ale Cristinei Modreanu. Nu procedaţi corect atunci când puneţi un semn de egalitate între comentariile pe care le scriu cititorii pe Facebook şi opiniile celui care semnează articolul.

Eu vorbeam despre o stare de apatie şi nu despre antagonisme, despre o lipsă de curiozitate care se manifestă în ambele direcţii şi care n-are nicio legătură cu bătrâneţea sau tinereţea. Vă pot mărturisi, spre exemplu, că în lungile conversaţii pe care le aveam cu regretata Magdalena Boiangiu simţeam că am un partener de dialog cât se poate de receptiv şi atent. În astfel de momente nu se punea problema diferenţei de vârstă. Cum s-a întâmplat uneori şi în conversaţiile pe care le-am avut cu dumneavoastră. Şi, în general, să ştiţi că încă mai în cred în ideea de diversitate artistică şi nu-mi petrec tot timpul cu skateri făcând graffiti şi scriind pe pereţi: “Jos Andrei Şerban. Marcel Ţop vine!”. Cât despre tinereţe, numai eu ştiu câte alegeri greşite am făcut în ultimii ani tocmai pentru că mă bazam pe faptul că lipsa experienţei te scuteşte de explicaţii.

Nu vârsta ne desparte pe unii dintre noi, ci obsesia privind statutul profesional şi social. Să fim deschişi în privinţa asta: oamenii care au o oarecare poziţie aici nu prea se întind la discuţii cu cei aflaţi la început d