A venit în Giulești în 1992. A alternat perioadele glorioase cu vremurile cenușii. În 2012 a „îngropat” clubul și poartă mare parte din vină.

Clubul de fotbal Rapid traversează una dintre cele mai negre perioade din istoria sa de aproape 90 de ani (vârstă pe care o va împlini pe 25 iunie 2013). Gruparea de lângă Podul Grant a intrat oficial în insolvenţă, motiv pentru care nu va putea participa în ediţia viitoare a cupelor europene. În plus, echipa a rămas şi fără antrenor, Marian Rada (eterna „manta de vreme rea”) prezentându-şi miercuri seară demisia, iar jucătorii şi-au depus memorii pentru a deveni liberi de contract. Dacă oficialii nu vor reuşi să redreseze corabia până pe 31 martie 2013, Rapid nu va primi licenţa şi va fi retrogradată direct în Liga a III-a!

Pentru situaţia disperată în care se află trupa feroviară, suporterii îl arată cu degetul pe patronul George Copos, căruia îi reproşează faptul că are „arici” la buzunar şi că a lăsat clubul de izbelişte.

EVZ vă prezintă cum s-a prăbuşit echipa cu cea mai melodioasă galerie din România şi îi indică pe ceilalţi vinovaţi.

Sinuosul traseu al lui Copos la Rapid

1992

Devine patronul Rapidului. Fost UTC-ist şi simpatizant al celor de la Dinamo înainte de Revoluţie, Copos a intrat în anturajul giuleştenilor ca sponsor, oferind, ca proprietar al cofetăriilor „Ana”, dulciurile pentru protocol.

1993

Cu George Copos patron, Rapid depăşeşte statutul de „rudă săracă” a formaţiilor bucureştene, care făcea naveta între primul şi cel deal doilea eşalon. Giuleştenii au transferat de la rivala Steaua jucători precum Ştefan Iovan sau Alexandru Andraşi, terminând ediţia de campionat 1992/1993 pe 4, asigurându-şi, după mulţi ani de pauză, participarea în Cupa UEFA. În Europa au înfruntat, în toamna lui ’93, celebra grupare Inter Milano. „Vişiniii” au fost eliminaţi (1-3