Totul e cu curu-n sus, în această revistă (revista din fotografie, desigur, cică a “oamenilor inteligenţi”) – şi titlul şi coperta şi concepţia editorială şi subiectele şi abordarea şi limba şi colaboratorii şi câte şi mai câte. Nici măcar tirbuşonu’ ăla care ţine loc de “spirală” nu e în regulă. Când aduni mere cu pere şi îţi dă chiftele, e clar că ai construit racheta în sufragerie şi acum trebuie să dărâmi blocul, ca s-o duci la fier vechi.

Să luăm titlul:

“Spirala Cunoaşterii”. De un cabotinism pe care inocenţa redacţiei îl poate explica, nicicum justifica (hai să fi serioşi, asta e ca la MISA lui Bivolaru sau ca la “Trilogia cunoaşterii” a lui Blaga?), acest titlu inocent-veleitar mai e şi scris greşit. Copii, titlurile de publicaţii alcătuite din două sau mai multe cuvinte se scriu astfel: primul termen, cu majusculă, restul – cu minuscule: “Actualitatea prahoveană”, “România liberă”, “Adevărul literar şi artistic”, deci, în cazul vostru: “Spirala cunoaşterii”, cu “c” mic, de la “creier”. (Substantivele proprii din componenţă se scriu cu literă iniţială mare, indiferent ce poziţie ocupă în titlu: “Informaţia Prahovei”, de exemplu). Imposibil să nu aveţi vreun DOOM prin redacţie, deschideţi-l la pagina LX!

Conţinutul?

Varză! Amestecă domenii greu (ca să fiu concesiv, dar cred că e imposibil) de conciliat, mai ales că inventatorul acestui ghiveci nu are proprietatea termenilor (ca să nu mai vorbesc de ortografie, scriind nejustificat cu majusculă): “Relaţii Internaţionale… Cultura… Literatura”, pe ideea că, vezi, Doamne, ce deşteptăciune!, “Împreună, acestea compun Cunoaşterea, o Cunoaştere ce înseamnă învăţare (cu literă mică?, probabil scris corect din greşeală) informare şi spirit critic (…) afirmare şi promovare (…) dorinţă, ambiţie şi perseverenţă”. Aşa îşi defineşte Mihai Sandu, “Preşedinte”, “Redactor-şef” (grandomania majusculelor