Născut în 1961, în Birmingham, Jonathan Coe a devenit cunoscut mai ales pentru scrierile sale cu tentă politică, satirică, una dintre cele mai citite cărţi ale sale fiind Ce hăcuială! (What a Carve Up!, 1994, tradusă la noi la Editura Polirom, în 2008), dar scrie şi romane cu o intrigă fantezistă, cum este Casa somnului (The House of Sleep, 1997, recompensat cu Premiul Médicis şi tradus la noi la Editura Polirom, în 2001). A predat poezie engleză la Universitatea Warwick şi, înainte de a deveni scriitor, a cochetat cu ideea de a deveni muzician şi chiar a compus piese de jazz. În rîndurile de mai jos, vă invităm să citiţi un dialog cu Jonathan Coe – invitat la cea de a cincea ediţie a FILB – despre literatură, politică şi, nu în ultimul rînd, despre importanţa viselor. În Marea Britanie, sînteţi cunoscut mai degrabă ca un scriitor interesat de diferite aspecte socio-politice ale realităţii britanice contemporane, dar în cărţi precum Casa somnului, vă place să exploraţi şi teritoriul fanteziei, al viselor. E multă vreme de cînd am scris această carte, Casa somnului, acum şaisprezece ani, şi mă surprinde mereu cînd aud ce succes a avut în afara Angliei, unde a rămas una dintre cărţile mele uitate. În Anglia, lumea mă vede ca pe un scriitor interesat de aspecte ale societăţii britanice contemporane. Dar pentru mine, este o carte foarte importantă, cred în importanţa imaginaţiei, consider că scrisul şi cititul sînt esenţiale pentru dezvoltarea imaginaţiei, care, altfel, fără a fi exersată, se pierde. De altfel, o mare dezamăgire am trăit cînd, după Casa somnului, am constatat că intensitatea trăirilor mele onirice s-a diminuat.

Şi cum explicaţi faptul că nu mai aveţi acest gen de trăiri? Nu ştiu, poate că e ceva prin care trec toţi oamenii, odată cu înaintarea în vîrstă. Poate de cînd am copii, sînt mai tot timpul obosit şi mă scufund mai adînc în somn, dar