Sud-coreeanul Kim Ki-duk este un personaj extrem de neobișnuit printre regizorii care au împărțit scena festivalurilor de film în ultimii 15 ani. Neavînd o educație formală oficială în domeniul filmului, dar studiind arte plastice la Paris, revine în țara natală unde lucrează ca muncitor într-o fabrică și se înrolează în armată – experiențe importante în lumina filmelor făcute mai tîrziu. Kim oferă o perspectivă radicală asupra societății coreene, o viziune în stare, de multe ori, să înstrăineze publicul coreean și să pasioneze cinefilii şi publicul care frecventează festivalurile de film. Pe scurt: Kim Ki-duk este deja un autor-cult care beneficiază de loialitatea unui public exigent. Ultimul său film, Pietà, premiat cu Leul de Aur anul acesta la Festivalul de Film de la Veneția, este o explorare radicală a ideii de răzbunare și a ideilor (creștine) de milă, sacrificiu, păcat și mîntuire, văzute însă dintr-o perspectivă cu totul diferită de modul în care acestea au fost exprimate în cadrul religiei.

„În timp ce filmam – mărturisește Kim Ki-duk –, m-am gîndit că toți cei care trăiesc în lumea de azi sînt ființe care trebuie privite cu milă […] Lumea modernă se află într-o perioadă de rătăcire deoarece relațiile dintre oameni s-au deteriorat din cauza banilor. Raportîndu-ne la o scară mondială putem vorbi de războaie, în timp ce, la o scară mai mică, e vorba de lupte meschine pentru bani și putere. Totul se întîmplă numai din cauza banilor. [...] Cel mai important aspect al filmului Pietà este faptul că sîntem cu toții complici la această stare de fapt. Am vrut să arăt că în societatea de zi sîntem cu toții conectați ca într-o pînză de păianjen.“ (Interviu cu regizorul publicat pe site-ul http://koreanfilm.or.kr)

Kim Ki-Duk a exploatat întotdeauna potențialul de gîndire „etică“ a filmului, nu neapărat în sensul unei renașteri a moralității,