Flexibilitatea cursului de schimb a permis în România o ajustare cu un cost mai mic la nivelul cererii interne, se arată în studiul ”Rata de schimb de echilibru şi factorii săi - cazul României”, coordonator Lucian Anghel, lansat de Comisia Naţională de Prognoză (CNP).

În perioada 2008-2009, evoluţia cursului real de schimb explică 20% din ajustarea deficitului de cont curent, în timp ce în ţările baltice absenţa politicii de curs de schimb a plasat întreaga povară a ajustării pe cererea internă, care s-a contractat dramatic şi explică 57% din procesul de ajustare în Estonia, 88% în Letonia şi 106% în Lituania.

Cu toate că evoluţia cursului nominal de schimb poate servi drept absorbant de şocuri, iar deprecierea nominală, care duce şi la depreciere reală, are efecte pozitive prin prisma frânării importurilor şi încurajării exporturilor, în special în economiile mici şi deschise cu un grad ridicat de îndatorare în valută, autorităţile monetare trebuie să ţină cont de toate canalele prin care cursul de schimb influenţează restul variabilelor macroeconomice, potrivit Agerpres, care citează documentul.

O depreciere a monedei naţionale este echivalentă cu creşterea preţurilor importurilor şi cu o creştere a ratei inflaţiei, dar şi cu creşterea valorii datoriilor denominate în valută.

Ţările în curs de dezvoltare se confruntă cu o problemă sensibilă în ceea ce priveşte structura pe valute a datoriilor private, dar şi a datoriei publice, care sunt în cea mai mare parte denominate în monedă străină; o depreciere a monedei naţionale poate avea efecte pozitive prin efectul asupra exporturilor, dar are efecte negative asupra cererii agregate prin impactul asupra acestor datorii, mai spune studiul CNP.