Au fost, un timp, în Franţa, dar i-a alungat Sarkozy. Din Italia i-a alungat o crimă care a anatemizat un neam întreg. Din Spania i-a alungat recesiunea. Acum au ajuns în Germania. Mai exact, la Duisburg.

„Să mor io dacă mai fur“, îmi spune femeia din a cărei fizionomie palidă sesizez, după ce-şi mută năframa de pe bărbie, buba dulce de pe buză. „Să mă bată Dumnezeu“, întăreşte, desenând în aerul întunecat al serii o cruce cât toate zilele – gest total nepotrivit pe strada principală din Marxloh, unde ar trebui, de fapt, să înmoaie inimile şi portofelul majorităţii mahomedane. Turcii au pus stăpânire pe cartierul din Duisburg, de te şi miri că încă mai respiră hornurile înalte ale două dintre simbolurile Germaniei: oţelăria Thyssen-Krupp şi berăria König Pilsner.

Doi copii şi un pic, chiria pe o lună

Au fost, un timp, în Franţa, dar i-a alungat Sarkozy. Din Italia i-a alungat o crimă care a anatemizat un neam întreg. Din Spania i-a alungat recesiunea. Acolo, în Spania, era bine, mă asigură puştiul aşteptând cuminte pe un scaun până ce-şi rezolvă părinţii treburile administrative pentru care au ieşit în oraş. Aici, în Germania, au găsit o locuinţă şi vor să îşi facă acte de luare în spaţiu. Flotantul, cum ar veni. Nu înţeleg o boabă germană; iar de la primăria cartierului Hochfeld li s-a cerut să traducă certificatele de naştere ale copiilor şi pe cel de căsătorie – deşi documentele, eliberate de către statul român, sunt redactate în trei limbi, tocmai pentru a fi recunoscute în întreaga Uniune Europeană.

Duisburg-Marxloh Duisburg-Marxloh

Contractul de închiriere nu spune nimic despre plata curentului. N-aveau habar că e musai s-o facă. Lor nu le-a spus nimeni să se înregistreze la furnizorul de curent. Bine, că nici nu consumă prea mult. Au un singur bec. Şi boilerul, dar, spun, era deja acolo, când s-au mutat –