Pentru că se apropie Crăciunul și pentru că alegerile au trecut și ce e mai urît abia urmează, fie-mi îngăduit să-mi pun și eu cîteva dorințe pentru alegerile de peste patru ani, așa, să fie, fără mari speranțe. Prima. Aș vrea să se revină la votul pe liste. Uninominalul de acum mi se pare o prostie care a generat mai multă corupție decît înainte. Nu știu de ce a ieșit așa, teoria spunea cu totul altceva, la alții pare să func­ționeze, la noi – nu. Trebuia să genereze responsabilizarea candidaților, a generat corup­ție și bătaie de joc din partea partidelor – la adresa ideologiei asumate și la adresa votan­ților. Decît locuri cumpărate cinic, mai bine liste. A doua. Aș vrea să nu mai fie permise alianțele electorale. Mi-ar plăcea să văd partide multe, chiar mici, dar cu identitate proprie, cu ideologie clară, bine delimitată. Nu contează că ar trimite în Parlament, dacă ar trimite, unul sau doi oameni. Ar fi o șansă mai mare să ne putem regăsi într-un program, în niște idei politice. S-ar evita, în felul acesta, și ficțiunile grotești de tipul PC sau UNPR, care, obligate să candideze singure, ar dispărea sau ar fi înghițite. E mult mai greu – și e extrem de neplăcut – să alegi între două conglomerate anideologice sau, mai rău, cu ideologii amestecate oximoronic. De exemplu, azi (scriu vineri, 7 decembrie) am primit o scrisorică de amor francată din partea doamnei Anca Boagiu, care îmi cere votul, dar nu în calitatea mea de cetă­țean al colegiului electoral în care candidează alături de fostul liberal, pînă la alegerile locale, și actualul ARD-ist Dan Cristian Popescu, matematician (?), ci în calitatea mea de evreu. Scrisoarea conține asigurări de respect, promisiuni frumoase și un pic de text în ebraică, limbă care îmi e complet străină.Las la o parte mirarea că doamna Boagiu a obținut lista și adresele cetățenilor evrei din sector, o felicit pentru cunoașterea