Dealul Mitropoliei, apoi al Patriarhiei, din 1925, constituie nu numai centrul ortodoxiei româneşti, aici aflându-se sediul forumului ei suprem. În anumite perioade, acest spaţiu a jucat un rol important şi în viaţa politică a ţării, prin evenimentele ce s-au derulat aici şi prin prezenţa unor importante instituţii ale statului.

O "carte de istorie"

La mijlocul secolului XVII, zona se găsea în mijlocul unor vii, aflate în proprietatea domnilor ţării, iar mănăstirea, de fapt în afara oraşului, era apărată de ziduri puternice. În 1698, Constantin Brăncoveanu construieşte o clopotniţă la intrarea în perimetrul mănăstirii. În apropierea sa se aflau trei cruci de piatră amintind de personalităţi şi evenimente, între care răscoala seimenilor (corp de mercenari) în 1655 , precum şi asasinarea unor boieri, între care bunicul lui Constatntin Brîncoveanu.

Dar Dealul Mitropoliei a intrat în istorie în legătură cu alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Ţării Româneşti (24 ianuarie 1859), susţinută de o mulţime de 30.000 de oameni Iniţial căimăcămia, care conducea în acest moment treburile ţării, de orientare antiunionistă, a dispus aducerea armatei pentru împrăştierea acestei mulţimi, dar generalul Vlădoianu, dând dovadă de raţiune, a dispus retragerea trupelor, evitându-se astfel ca Dealul Mitropoliei să devină locul unei "băii de sânge", devenind, în schimb, locul în care s-a pus temelia Unirii Principatelor.

De-a lungul vremii, dispunerea şi structura principalelor construcţii aflate în acest perimetru au suferit o serie de transformări, corespunzătoare cerinţelor vieţii religioase, dar şi de natură politică şi arhitecturală, astfel încât se poate spune că Dealul Patriarhiei constituie o adevărată "carte de istorie". Astfel, vechile chilii care să găseau în apropierea bisericii au dispărut, locul lor fiind luat de Palatul Patriarhal şi de