O carte care pe noi, cei trecuţi printr-o dictatură comunistă, ne tulbură peste poate*). Se va fi întâmplat şi aici ca în Albania lui Ismail Kadare, în orice caz dacă nu faptele ca atare, atmosfera a fost aceeaşi. Albania e împărţită în două, cea de sus şi cea de jos, între care separările sunt totale, până şi în limbă.

Cei de "sus", adică liderii comunişti şi instrumentele lor, Securitatea, vor să deţină controlul total asupra celorlalţi, chiar şi asupra gândurilor intime, vor să ştie tot, instaurează teroarea pentru a-şi atinge scopul. Totul se înregistrează, totul se ascultă, totul este îndosariat, toţi sunt bănuiţi de activităţi duşmănoase. Pentru ca reuşita să fie deplină, autorităţile importă din China o cantitate impresionantă de dispozitive de întregistrare care sunt cusute în hainele oamenilor. Unele dintre ele se numesc "prinţi", nu sunt mai mari decât un nasture şi, de regulă, sunt ascunse vederii. "Trei ani, «prinţii» fuseseră «plantaţi» şi «culeşi» de multe ori, trimiseseră în puşcărie sau în lagăr zeci de oameni, uneori familii întregi, făcuseră tot oraşul să delireze în somn, şi totuşi, acolo, sus, nimeni nu era mulţumit. Găseau mereu câte un pretext să strâmbe din nas." Unul dintre cei cărora li se implantase un "prinţ" însoţea o delegaţie de senatori francezi şi era urmărit cu atât mai mult cu cât se presupunea că ar oferi cine ştie ce informaţii străinilor. Dar bărbatul are un accident oribil şi este îngropat cu prinţul ataşat la haină. "Îngroparea «prinţului» împreună cu victima e un fapt demonstrat fără niciun dubiu." Dar Securitatea nu se poate mulţumi cu această afirmaţie. Cere dezgorparea cadavrului şi recuperarea "prinţului", în speranţa că înregistrarea va oferi ceva indicii, chiar şi după trei ani. "Nu era vorba de o anchetă banală, ci de un mesaj pe care duşmanii din interior reuşiseră, după cum se părea, să-l transmită, în urmă c