De când a renunţat la tolar (fosta monedă naţională) în numai câţiva ani, Slovenia a reuşit să risipească totul, să-şi dezechilibreze economia şi finanţele publice şi a ajuns astăzi în situaţia de a-şi vinde totul.

De această situaţie nu este vinovată Uniunea Europeană, ci nepregătirea pentru introducerea monedei europene. Acum unii susţin că moneda naţională şi Banca Centrală sunt lucruri irelevante, dar situaţia impune o rezolvare cât mai urgentă.

Presa slovenă, dar şi cea croată, cu reticenţă dezvăluie toate motivele pentru care Slovenia este acum inundată de mari proteste de masă şi de ce odinioară cea mai de succes ţară est europeană a devenit acum un exemplu clasic de eşec economic.

Vinovaţi nu sunt doar "politicienii incapabili", corupţia şi jefuirea sectorului public şi bancar - aşa cum susţin protestatarii. Fără îndoială la eşecul economic al Sloveniei a contribuit criza economică mondială, dar cauza adevărată constă în insuficienta pregătire a economiei slovene înainte de adoptarea imprudentă a monedei euro.

Pentru autorităţile slovene, tolarul însemna mult, deoarece au putut să-l folosească la adaptarea şi tranziţia economiei socialiste spre cea de piaţă, la armonizarea cu cerinţele pieţei, la sprijinirea exportatorilor astfel încât să fie cât mai competitivi pe piaţa UE. În anii '90 Slovenia a refuzat să urmeze recomandările instituţiilor financiare internaţionale, care propuneau stabilirea unei rate de schimb a tolarului şi privatizări în masă, ca în cazul Croaţiei.

Dimpotrivă, Banca Naţională a Sloveniei, prin devalorizarea continuă a tolarului a ajutat exportatorii, astfel încât în anul 2000, exporturile reprezentau 60% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce în Croaţia exportul cădea la 25%. Croaţia şi-a menţinut o puternică monedă naţională (kuna), a ieftinit valutele străine, dar s-a îndatorat peste măsură,