Sighişoara medievală îşi datorează înflorirea saşilor din Valonia, Saxonia sau Bavaria, veniţi să apere graniţele unui regat care, dacă n-ar fi fost continuu ameninţat de tătari şi n-ar fi avut opoziţia voievozilor valahi, s-ar fi întins până la gurile Dunării. Feudalii saşi descoperă, în secolul al XII-lea, bogăţiile Transilvaniei şi se stabilesc acolo, prima atestare a localităţii datând din 14 decembrie 1280. Este una dintre puţinele cetăţi medievale locuite, din sud-estul Europei, şi singura, de acest gen, din România. Numele actual, Sighişoara (din magh. Segesvar), apare, pentru prima dată, în 1431, într-un document emis de voievodul Vlad Dracul.
Multă lume caută, azi, între casele Sighişoarei, pe cea în care se spune că s-a născut Vlad Ţepeş. Istoricul Ioan Fedor Pascu, şeful echipei de arheologi care deţine un Oscar pentru Restauraţie, are propria versiune despre această casă: “Toată vânzoleala s-a pornit în 1948, când un doctor a descoperit o frescă interioară şi s-a zis că unul dintre personaje şi singurul îmbrăcat în costum oriental ar putea fi Vlad Dracul, despre care se ştia sigur că a trecut prin Sighişoara. Eu cred, mai degrabă, că personajul cu mustaţă, turban şi costumaţie orientală din acel tablou e Ali Paşa, care a stat şi el, în 1601, în Sighişoara. Saşilor nu le place deloc legenda asta cu Vlad Dracul, dar n-au ce face...”
Lipită de Casa Vlad Dracul e aşa-numita Casă cu Cerb. Din această casă a plecat, pe la 1700, primul român despre care se ştie că a ajuns în Lumea Nouă, în Pennsylvania. În viaţa lui a compus mai multe cântece religioase care se găsesc uşor în tot felul de culegeri americane din zilele noastre. Îl cheamă Kelp şi se spune că, în Statele Unite, un izvor îi poartă numele. După unii, Kelp ar fi chiar unul dintre părinţii francmasoneriei americane...
Saşii au fost majoritari şi stăpâni pe administraţie