Sistemul bancar pârâie pe la toate încheieturile. Cu un bolovan al creditelor neperformante de 17% din totalul împrumuturilor, apăsat de perspectiva unor rambursări de comisioane abuzive estimate la 600 milioane euro, cu finanţările sugrumate, ameninţat de prăbuşirea colateralelor şi cu o imagine proastă în rândul propriilor clienţi, ultimul lucru de care mai avea nevoie acesta era un scandal de fraudă! Şi totuşi are parte şi de aşa ceva!

La numai o lună de la zarva legată de schema de fraudare a unor credite pentru întreprinderi mici şi mijlocii garantate de stat, procurorii de la DIICOT au anunţat demararea unei noi anchete la câteva bănci unde şapte directori de unităţi bancare ar fi produs o pagubă de 85 milioane euro. Pe cât se pare, "solidul" sistem bancar nu este tocmai impenetrabil. Un scandal mediatic suplimentar vine să dea apă la moară neîncrederii acumulate în rândul clienţilor în anii de criză.

E vizibil! E supărător! E stânjenitor! E îngrijorător! Înalţi funcţionari ai unor bănci cu capital (şi brand) străin se implică în scheme de fraudare tocmai acolo unde se lucrează pe baza încrederii, iar onestitatea este cel mai important lucru. Până la verdictul în Justiţie, percepţia publică aceasta rămâne. Vin în subsidiar şi celelalte întrebări: oare aşa fac şi în cazul creditului meu? Sunt comisioanele stabilite transparent? Să mă încred în ce îmi spune ofiţerul de credit? Sunt în siguranţă banii din depozite? Mai merită să mai trec pragul băncii?

Dincolo de apariţiile "mascaţilor", de vehicularea cuvântului "fraudă" şi de spectaculozitatea implicării instituţiilor de anchetă, totuşi, ceea ce se vede în aceste zile, este vârful aisbergului. Nu trebuie să fi fost fraudă şi înşelăciune pe faţă. Problema mare a băncilor nu stă în creditele frauduloase, ci tocmai în cele "normale". Prea multe împrumuturi acordate aiurea în anii de "boom", prea