La un post local de televiziune, deunăzi, reporterul face un sondaj printre citadini referitor la situația actuală din orașul Arad și despre viitorul României. La o asemenea întrebare, de obicei românii răspund „Ne îndreptăm într-o direcție greșită”.
Ei bine, un domn ce s-a dovedit instruit, pronunțând cuvintele rar și apăsat, a dat exemplul fabulei „Racul broasca și ştiuca” de Alecu Donici (1806-1865), comparând-o cu situația României. Răspunsul m-a surprins și repede am căutat să aflu fabula, despre care știam ceva vag de tot. Și mai surprins am fost când am aflat-o, și mai ales ingeniozitatea celui întrebat. Avea dreptate. Asemănarea cu starea României actuale fiind frapantă. O țară prădată, secătuită, cu oameni ce se dușmănesc, se insultă, începând cu cei mari de sus și cum toți arată cu degetul, acuzând de hoție și fraude în toate direcțiile.
Din cauza divergențelor între personalități, între grupările politice, n-am făcut un pas înainte, din contră, am regresat, am ajuns de râsul lumii, în UE suntem considerați o țară săracă. Auziți bine, o țară săracă care importă sare, care are în subsol metale rare și radioactive, o țară unde apa minerală curge în izvoare și se pierd în van. O țară care și-a furat irigația ogoarelor și şi-a construit turnulețe. Iar pentru a vă lămuri de fantastica intuiție a dom- nului întrebat, care a răspuns prin fabula lui Donici, iată o redau în cele ce urmează.
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Şi la el toţi se înhamă:
Trag, întind, dar iau de samă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Ştiuca foarte se izbea
Şi nimic nu isprăvea.
Nu ştiu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc a rămas.
Aşa-i
