- Cultural - nr. 243 / 14 Decembrie, 2012 CUVINTELE NATIUNII (III) Limba – grai; steag – drapel Limba, limbi s.f. (…) II 1. Sistem de comunicare alcatuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care acestia isi exprima gandurile, sentimentele si dorintele; limbaj, grai (lat. linqua). 2. Limbajul unei comunitati umane, istoric constituita, este caracterizat prin structura gramaticala, fonetica si lexicala proprie. "A vorbi despre limba in care gandesti, a gandi – gandire nu se poate face decat numai intr-o limba – in cazul nostru, a vorbi despre limba romana este ca o duminica (…). Noi, de fapt, avem doua patrii coincidente: o data este patria de pamant si de piatra si inca o data este numele patriei de pamant si de piatra. Numele patriei este tot patrie. O patrie fara de nume nu este o patrie. Limba romana este patria mea.” (s.n.) (Nichita Stanescu). Grai, graiuri s.n. (…) 3. Limba. Fel de a vorbi (…) Format prin derivare regresiva de la verbul a grai (pop.). A zice, a spune, a vorbi. Din bg. graja. Mai frecvent in limba este derivatul adjectival (cu sufix productiv: - tor, -toare) graitor, -oare, care graieste (in special) convingator, elocvent, concludent. Autorul grandiosului Etymologicum Magnum Romaniae, scriitorul, istoricul, filologul si folcloristul Bogdan Petriceicu Hasdeu (18381907) transmite romanilor firescul indemn: "Romanimea cat traieste/ Graiul (s.n.) nu si-l va lasa;/ Sa vorbim dar romaneste (s.n.)/ Orice neam in limba sa!”. Steag, steaguri, s.n. 1. Drapel (…) In expresiile: A tine sus (sau a inalta) steagul – a lupta cu darzenie; A cobori steagul – a renunta la lupta, a capitula. 2. Fig. Doctrina, conceptie, idee sau problema importanta, care antreneaza o colectivitate intr-o actiune de amploare, cauza in numele careia lupta un grup social. (…) (din rus. steag, cf.s. stegu). Pentru Tudor Arghezi (Inscriptie pe steag) – drapelul tarii