„Noul Testament - Apocalipsa lui Ioan“
Editura Adevărul
După traducerea „Septuagintei“, lucrare științifică și exegetică de amploare, pe care a finalizat-o coordonând un grup de reputați specialiști, Cristian Bădiliță a început, din 2009, un nou proiect de anvergură. Anume, traducerea Noului Testament, din care au apărut până acum „Evanghelia după Matei“, „Evanghelia după Ioan“ și „Evanghelia după Marcu“. Cristian Bădiliță, care va veni duminică, 16 decembrie, de la ora 16.00, la Teatrul Național pentru o conferință legată de „Apocalipsa Sfântului Ioan“, în cadrul „Întâlnirilor SpectActor“, este un eminent istoric al creștinismului timpuriu, dublat de un poet și un literat pe măsură. Noua traducere a „Apocalipsei lui Ioan“ (Ed. Adevărul Holding, 2012), alături de celelalte cărți care compun Noul Testament, este menită, în opinia autorului, să ofere o versiune îmbunătățită, ameliorată la nivel stilistic, cât și la nivelul conținutului. Există mai multe pasaje discutabile în traducerile anterioare, iar datoria specialiștilor contemporani este de a le elimina și a da o traducere conformă cu cele mai noi cercetări în domeniu. Comentariile care apar după traducerea propriu-zisă sunt excelente chei de lectură pentru un cititor care dorește să aprofundeze textele sacre la un nivel hermeneutic, teologic și filologic. Ieșirea din istorie pare a fi dezideratul mistic și metafizic al autorilor de apocalipse, spre deosebire de profeți, mai interesați de linia istorică a timpurilor și exploatând-o ca atare. Biblia, ca tezaur unic al revelației divine în inima omului, s-a constituit în urma unor dezbateri și dispute care au durat câteva secole și au provocat rupturi, schisme și anatemizări în taberele combatante. „Apocalipsa lui Ioan“ a fost acceptată în cărțile Noului Testament abia în secolul al IV-lea după Hristos, întrucât era acuzată de milenarism (cap. 2