A făcut parte din echipa de început şi a fost redactor-şef până în 1999, când a devenit purtător de cuvânt al guvernatorului Mugur Isărescu. Ulterior, a fost desemnat ministru de finanţe, iar în perioada decembrie 2009 – septembrie 2010 a fost director general al Fondului Proprietatea, la care este în prezent consultant

Era prin august-septembrie 1992 când cineva îmi spunea că urmează să apară un săptămânal economic şi că mă caută şi pe mine cel care urma să facă echipa redacţională. Nu eram prea dornic să părăsesc ziarul la care lucram atunci, Meridian, dar, mi-am zis, măcar să văd despre ce e vorba. Prima întâlnire a fost cu Valentin Negoiţă. Tot nu eram foarte convins. Era atunci ceva cu totul exotic ca un trust de presă occidental să investească în presa locală. Cel care se ocupa din partea elveţienilor de acest proiect era Thomas Trub. Un tip relaxat şi luminos, care (am aflat mai târziu) locuia în Corsica şi era un fel de vizionar al grupului Ringier, un deschizător de drumuri, cel care convinsese familia Ringier să iasă din Elveţia şi să se aventureze spre noile pieţe din Europa de Est, unde abia de doi ani exista presă liberă. Am acceptat să mă întâlnesc cu Trub mai mult din curiozitate; întâlnirea urma să aibă loc la Hotel Intercontinental, unde cred că intram prima oară.

Regula în acele vremuri era (mai este şi acum) că toţi cei care investeau în presă nu priveau această iniţiativă ca fiind potenţial aducătoare de profit. Era un fel de scut pentru a proteja alte afaceri sau o tribună de unde puteai să înjuri demnitari sau concurenţi care-ţi ameninţau afacerea. De aceea l-am rugat pe Trub să-mi spună care este de fapt scopul lor: bun, vor o publicaţie, dar prin care urmăreau ce? Să cumpere hoteluri, fabrici, ce urmăreau de fapt? Eram şi curios care este răspunsul, dar mă gândeam şi că-i arăt că nici noi nu suntem proşti şi cam şt