În vârstă de 51 de ani, Jonathan Coe, unul dintre cei mai bine cotaţi scriitori britanici ai momentului, spune că la începutul carierei i s-a întâmplat să aibă şi un singur om în public

Jonathan Coe, autorul unor romane precum „Clubul putregaiurilor“, „Ce hăcuială!“ şi „Casa somnului“, a fost prezent săptămâna trecută în Capitală pentru a dezbate cu publicul în cadrul Festivalului Internaţional pentru Literatură Bucureşti. Într-o sală plină, Coe a urcat pe scena Muzeului Ţăranului Român alături de Will Self, un alt britanic în vogă.

Ajuns pentru interviu cu cinci minute mai devreme faţă de ora stabilită, Jonathan Coe aştepta, picior peste picior, pe un fotoliu în holul Hotelului Golden Tulip, unde era cazat. Peste două ore şi jumătate urma să plece spre Londra.

„Nu sunt stresat de ideea de zbor, ci de drumul până la aeroport, de gândul c-aş putea pierde zborul“, a spus cu accentul unui lord. Dacă ai fi separat vocea de vorbe, în ea nu se strecura nicio urmă de îngrijorare. Înainte de a ne despărţi, a scos din buzunarul sacoului o foaie albă şi un pix elegant, strălucitor, şi a cerut să-i scriu câteva nume de scriitori români traduşi în engleză.

„Adevărul Weekend“: E a treia oară când veniţi în România. De ce vă place aşa mult?

Jonathan Coe: Nu doar perioada comunistă, ci şi tranziţia de la comunism la globalizare pe care a trebuit s-o negociaţi dintr-o dată fac din România o ţară interesantă. Îmi place că aveţi simţul umorului. Românii înţeleg ironiile din cărţile mele – nu că aş vrea să spun ceva rău despre alţii, cum sunt nemţii, de exemplu. (Râde)

Pentru mine, Bucureştiul e un fel de Berlin, genul de oraş în care din câţiva în câţiva metri poţi vedea istoria recentă încarnată în clădiri, în arhitectura străzii. E un oraş îndurerat şi plin de cicatrici, însă, în acelaşi timp, fascinant.

Circulă o legendă: în 1996 aţi pleca