Într-o ţară îngropată în nămeţi până la semnele de armă, politicienii noştri proaspăt aleşi stau şi ticluiesc majorităţi parlamentare, guverne de cafenea, alianţe mai mult sau mai puţin în legătură cu bunul mers al lucrurilor. Ştim încă din străvechime că politica fără un pic de ipocrizie, fără o anumită doză de minciună sfruntată, fără schimonoseli televizate şi gargară fără conţinut e ceva ce nu există. De aceea nici nu mi-aş fi închipuit că situaţia de după aflarea rezultatelor ultimului scrutin electoral ar putea fi altfel. Poate doar scorul zdrobitor cu care s-a împopoţonat USL în fruntea Parlamentului să ne fi dat oarece linişte, dar n-a fost să fie.

Cu toate că beneficiază de o majoritate confortabilă cu care şi-ar putea pune în aplicare toate programele de dezvoltare economică cu care ne-a ameninţat în campanie, USL apelează şi ea la „soluţia imorală”, cum i-ar fi spus Traian Băsescu. Numai că acum nu despre Partidul Antenelor e vorba, ci despre singurul partid din România bazat pe criterii etnice.

Dacă stăm bine şi privim în trecut, UDMR este singura formaţiune politică din România aflată la guvernare în toate regimurile, fie ele de stânga, de dreapta sau de stânga-dreapta. Şi mai de fiecare dată şi-a atins scopul, maghiarii din ţara noastră fiind etnia cu cele mai multe privilegii dintre toate minorităţile din Europa. Şi totuşi ce-i mână în lupta pentru integrarea UDMR în noul Guvern când USL are o majoritate cu care ar putea modifica şi Biblia dacă asta le-ar trece prin cap?

USL încă are o factură de decontat către UDMR de când cu moţiunea de cenzură prin care a fost demis Cabinetul Ungureanu şi drept urmare îşi merită recompensa. Nici nu cer mult liderii maghiari. Doar două portofolii. Unul al Mediului ca să-şi facă în continuare de cap Laszlo Borbely şi Veresytoy Attila prin pădurile din Harghita şi Covasna şi unul al Culturii ca s