Parlamentul de astăzi este exemplul concret a ceea ce poate să însemne excesul de democraţie.

Au promis că-i taie din capete, dar acestea au crescut la loc, mai multe, mai dese şi mai gureşe. Cei care spuneau că un Parlament monocameral, cu număr de redus de parlamentari ar însemna o restrângere a democraţiei astăzi tac şi par confuzi. Votul uninominal cu redistribuire promitea să facă ordine în pasiunile electorale, dar a reuşit performanţa să aducă Parlamentul la dimensiunea Marii Adunări Naţionale. Au reuşit să treacă frontiera dintre muritorii de rând şi nemuritorii cu diurne cât salariul mediu pe economie candidaţi care au luat mai puţine voturi decât îţi trebuie să devii şef de bloc.

E drept, Parlamentul rămâne bicameral, dar trebuie camere mai mari, cu anexe potrivite şi fotolii mai solide pentru că democraţia românească s-a îmbolnăvit de elefantiazis. Au intrat pe uşa din dos, a redistribuirilor, şoferi, modele, actori de reclame, băgători de seamă care s-au întâmplat când se făceau listele şi mulţi foarte mulţi dintre cei pe care alegerile ar fi trebuit să-i scoată de pe scena istoriei. Regăseşti nume de neşters din istoria corupţiei de ieri şi de azi. Foşti puşcăriaşi, astăzi persoane onorabile, foste secretare personale astăzi mari dive politice. Unii mai puţin norocoşi au fost prinşi de procurori cu conturile corupte înainte să capete imunitate, să-i plimbe parlamentul din comisie în comisie, până le expiră mandatul. Deşi simt răcoarea gratiilor pe spinare, ne zâmbesc triumfători, garanţii democraţiei şi ai drepturilor omului. Unii chiar se cred deţinuţi politici şi ameninţă să-şi scrie memoriile de dincolo de gratii.

Parlamentul de astăzi este exemplul concret a ceea ce poate să însemne excesul de democraţie şi ne arată în ce văgăună alunecăm dacă urmăm caprele puterii, dar vrem să îngrijim şi verzele opoziţiei, supravegheaţ