Cu excepţia sinuciderilor, accidentelor ori a calamităţilor naturale, de la revolucion încoace, în România nu s-a murit niciodată de rău ci numai de prea mult bine. Statistica ne arată cu prisosinţă că românaşului îi place să predea bocancii lovit de apoplexie şi cu pancreasul praf, după terminarea porcului de Crăciun ori a mielului de Paşte, indiferent dacă le- au avut ori ba pe masă. Şi ne mai plângem că nu mai putem de foame!

Cei care pun valul de decese în cârca tradiţionalelor posturi n-au decât s-o ia pe urmele celor care cu sfială calcă-n lu­mea drepţilor c-o friptură-n mâna stângă şi paharul în cea dreaptă, după ce s-au îmbuibat zile-n şir mâncând precum Gargantua şi bând ca Pantagruel, de se rup sub tonajul depăşit arcurile Salvării ce-i transportă de la masa de familie direct la cea din morgă. Prea cinstiţi fraţi întru păcat, nu este vina sfinţilor părinţi care ne sfătuiesc să trăim câteva săptămâni în peni­tenţă culinară cele petrecute după ri­di- carea vălului preacuvioşeniei alimentare. Care- i treaba lor că de Crăciun, românul în loc să fie mai bun, mănâncă şi bea ca un nebun?! Cert este că după ce v-aţi chinuit să păreţi credincioşi mâncând în public de post şi suduind pe ascuns de foame ori dorul ,,dulcelui”, aţi reuşit să convingem de penitenţa voastră doar apropiaţi care vă invidiază pentru kilogramele în minus, nicidecum instanţa divină care drept răsplată vă potcoveşte c-o pancreatită fix când vă e lumea mai dragă. Adică în toiul pregătirii răciturilor de Bobotează. Când apa Iordanului merge invers iar doftorilor de la Urgenţe li se învârt ochii în cap de nervi şi oboseală, sătui de beţivani recalcitranţi, bos­cheţi îngheţaţi şi drept credincioşi ce dau ortul popii îmbuibaţi precum căpuşele ori parlamentarii după patru ani de mandat. Aşa că fix de domnia voastră or să aibă chef, şi vă vor pune pe picioare în loc să dirijeze targa pe car