Daniel Pancu, despre cum a început fotbalul ca portar, cum l-a convins pe Copos în cinci minute, despre cum i-a furat mingea lui Ronaldinho şi despre cum a mers la băutură cu vedetele lui Chelsea. Un interviu eveniment, cu un personaj imens
# În plină perioadă de criză în Giuleşti, un dialog cu Daniel Pancu poate fi ca un pansament pe rană. E tonic, calmant, revigorant şi o anume savoare. Vă invităm să vă delectaţi
# "Pancone" a povestit de ce îi acordă un imens respect lui Mircea Lucescu şi de ce îi este dor de vechiul Copos, acel "Berlusconi" din Giuleştiul vremurilor bune, dar atât de îndepărtate
# Golul cu Dinamo, din "Groapă", este cel la care ţine cel mai mult, pentru că în 1999 Rapid a luat campionatul
Povesteşte-ne cum a început fotbalul pentru tine...
Am hotărât să intru în fotbal la Poli Iaşi, în 1986. Eram îndrăgostit de mic de sportul acesta extraordinar şi am citit într-un ziar, parcă în Flacăra Iaşiului, că avea loc o selecţie pentru copii şi juniori. Aveam 9 ani atunci, aşa că m-am prezentat şi am fost selecţionat din prima. Dar acum vine surpriza...
Te ascult...
Am fost ales ca portar. După trei luni de stat în poartă, chiar dacă apăram foarte bine, mi-am dat seama că mă plictisesc şi am început să driblez pe la jumătatea terenului. Primeam din ce în ce mai multe goluri aşa că antrenorul a decis să mă scoată din poartă. Şi uite aşa am devenit mijlocaş.
Ai copiat modelul lui Rică Răducanu? El mai avea obiceiul să iasă aşa din poartă...
Nu l-am văzut niciodată jucând fotbal pe viu decât mai târziu, pe înregistrări. Ştiam că e o legendă chiar dacă eram copil. Rică e istoria noastră, primul portar prins în ofsaid din lume şi singurul (râde).
Te-ai gândit vreodată că vei fi legenda a două cluburi, Rapid şi Beşiktaş?
(zăboveşte o clipă) Să ştii că de când era
