Solicitat de "Ziarul de duminică", înaintea recentul Târg de carte Gaudeamus, să spună ce înseamnă în creaţia lui cartea pe care urma s-o lanseze*), mucalitul Eugen Istodor a răspuns: "Bucurie: ani de lectură. Performanţă: sute de cărţi citite. Treabă serioasă: alegerea celor mai bune cărţi, după mintea, priceperea, istoria mea personală. Mândrie: într-o lume egoistă, cine mai are chef să-l promoveze pe celălalt? Kilogram de utopii: intimitatea cu zeci de autori şi intrarea pe sub pielea operei şi biografiei lor. Recunoştinţă: profesoarei mele de limba română Veronica Voineag care a avut mare încredere în mine când mi-era lumea mai rea. Tuităreală şi feisbucism: comprimarea unei istorii a literaturii române în cuvinte meşteşugite şi pline de miez. Iubire pentru cititorul tânăr şi sciitorul la început de drum: deşurubându-mi creierul de creator şi povestindu-l. Pe scurt, Istoria Istodor a literaturii române. Ce voluptate!"

Curiozitatea ne-a făcut să ne procurăm volumul, deloc impunător şi să-l prezentăm în această rubrică pentru că, pe de o parte, e o întreprindere surprinzătoare, iar, pe de altă parte, pentru că, după ştiinţa noastră, e prima tentativă de acest fel în publicistica noastră. Volumul "nu este doar o listă de lecturi din literatura română à la Istodor", ci, mai mult, înlesneşte întâlnirea dintre lucrări literare româneşti şi fanii lor, care le recomandă. De la "O samă de cuvinte", de Ion Neculce, la "Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950", de Lucian Boia, fiecare volum îşi găseşte fanul care îl recomandă - şi care nu e neapărat un om de litere. Cărţile sunt recomandate prin câte o "declaraţie de dragoste" luată de la oameni dintre cei mai diferiţi, de la taximetrişti la filosofi - o adevărată aventură, după cinci-şase ani de citit sistematic, însemnând peste o mie de volume, cele mai multe parcurse cap-coadă, alte