"Şcoala de la Cluj" este o sintagmă asociată în presa românească şi străină cu un dublu fenomen: afirmarea internaţională a unor tineri artişti care au studiat artele plastice la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca în ultimul deceniu şi contribuţia artistico-pedagogică tot mai însemnată a aceleaşi universităţi în spaţiul educativ din România şi din lume.

Prezenţa artiştilor clujeni în unele dintre cele mai importante expoziţii, muzee şi galerii ale lumii, ca de pildă Centrul Pompidou din Paris, Tate Modern din Londra, MOMA din San Francisco, Bienala de la Veneţia, Haunch of Venison, Wilkinson etc., a suscitat interesul mediilor artistice, a colecţionarilor şi a presei de specialitate, care consideră acum Clujul ca un spaţiu cultural cu un aport semnificativ la configurarea artei contemporane internaţionale.

Aceste rezultate nu pot fi, însă, desprinse de direcţiile conceptualo-stilistice imprimate de mediul formator al acestei generaţii de artişti, Universitatea de Artă şi Design Cluj, precum şi de contextul special al Clujului, oraş cu istoria culturală cea mai semnificativă din Transilvania şi cu dinamica cea mai ridicată din România ultimilor ani din punct de vedere cultural.

Muzeul de Artă Cluj-Napoca îşi propune ca prin expoziţii succesive, care se vor derula pe parcursul a trei ani, să prezinte "antecedentele" generatoare ale "Şcolii de la Cluj", pornind de la premisa existenţei unor direcţii conceptualo-stilistice propuse de mediile formative, respectiv corpul profesoral al şcolilor de arte plastice clujene din anul 1926 până în prezent.

O primă expoziţie va prezenta etapa inaugurală a acestui proces creativ, ilustrată de lucrări ale profesorilor din prima Şcoală de Arte Frumoase de la Cluj, care a funcţionat în perioada 1926-1931: Catul Bogdan, Pericle Capidan (foto sus), Aurel Ciupe, Anastase Demian, Romul Ladea (foto jos)