Eu sunt de la ţară. Nu am citit prea multe cărţi. Acasă nu avem bibliotecă. Mama a murit. Casa a rămas. Au trecut anii. Eu am crescut. Eram mică, acum sunt mare. Anii se duc. Nu ştim unde. Bunica are o bucată de vie. Casa e veche, dar acoperişul e de tablă. Nu plouă în casă. Asta e bine. Situaţia se poate schimba de pe o zi pe alta. A îmbătrânit şi ea. Bunica. La Tighina, dacă nu ştii ruseşte, nu e bine să ieşi seara prin oraş. Se poate întâmpla orice.
Nu din cauza lui Smirnov. Oamenii sunt şi ei cum sunt. Nu ai ce-i face. Cum, necum, trăim. Istorie, politică, adevăr, dreptate, tata are altă soţie acum. Femeia lui. E de zece ani cu ea. Eu am plecat de acasă de la 14 ani. Sora mai mare locuieşte la Botoşani. Am şi două surori mai mici, şi doi fraţi. Botoşani este un oraş frumos, sora mea are televizor cu plasmă şi un copil. Munceşte, se uită la televizor, găteşte bine. Stă la bloc. Eu nu. Eu sunt studentă, nu prea am bani, dar am bursă. Mai muncesc uneori. Anul trecut am lucrat două luni la un complex comercial. O fată a furat ceva, eu i-am luat apărarea, m-au dat afară şi pe mine. A fost. Fata aia nu furase, pot să jur. Nu-mi place nedreptatea. Îmi place să învăţ. Mănânc pâine multă. De orice fel, pâine să fie. Poveste veche, o s-o spun cândva. Pe cine ar interesa dacă eu mănânc pâine multă sau puţină. Ce să facem, trăim şi noi. Adrian mă iubeşte. Şi eu pe el. Cel puţin aşa cred. Eu am un păr frumos. El e student, râde mult, dar bea cu măsură. Asta îmi place la el. Şi nu mă bate niciodată. Orice prostie aş spune. Nu-i vorbă că l-aş pocni şi eu. Sunt o fată de la ţară. Nu-mi place nedreptatea. De ce să mă lovească?Am oroare de violenţă. Se vorbeşte de ură. Eu nu ştiu ce este ura. Ura este neputinţa oamenilor de a iubi. De a fi fericiţi. Adrian e un om care ştie ce vrea. El e un băiat deştept. Dar şi eu am note bune. Învăţ engleza şi spaniola, mă spăl pe c
