Navalnicul (Scolopendrium vulgare) este o specie de feriga cu frunze mari, lucitoare, in forma de lance, dispuse in rozete, folosita in medicina populara. Creste la umbra, preferand padurile de fag, in zonele colinare inalte, precum si la munte. La campie apare mult mai rar.
In scop terapeutic se folosesc frunzele recoltate cu tot cu petiol, care contin enzime, tanin si vitamine. Calitatile astringente, diaforetice si diuretice, cunoscute de mult timp de medicina populara, au fost confirmate de cercetarile stiintifice moderne.
Datorita efectelor sale, infuzia din frunze de navalnic se recomanda in diaree, febra si diureza scazuta. In medicina traditionala romaneasca, navalnicul se mai foloseste intern in bolile de plamani, impotriva tusei si degajarea cailor respiratorii, datorita efectului expectorant.
Deoarece s-a constatat ca prin uscare foarte multe din principiile constituente se pierd, se recomanda ca in tratamentul cu aceasta planta sa se foloseasca frunze proaspete, rupte marunt, o lingura de planta la o cana de apa. Navalnicul se gaseste verde si iarna sub zapada.
Vest-europenii ii atribuie navalnicului si o actiune colagoga, acesta favorizand evacuarea bilei in duoden. De aceea, ceaiul se si este recomanda, ca adjuvant, in obstructiile vezicii biliare.
Atentie, insa! Inainte de a incepe un tratament cu navalnic e bine sa ceri sfatul unui medic, deoarece s-a constatat ca planta contine tiaminaze, care distrug vitamina B1 din organism.
Legenda din spatele plantei
Navalnicul, cunoscut si sub denumirea de limba cerbului, nu este numai o planta de leac, ci si una magica, de dragoste, lucru care ne este spus de o legenda deosebit de frumoasa, ajunsa pana la noi datorita culegatorilor pasionati de folclor.
Se spune ca Navalnic era un flacau frumos, dupa care fetele se pr